Azure - A Treia Carte din seria BASM ROȘU

Azure - A Treia Carte din seria Basm Roșu

Ce vei găsi în această poveste unică despre fluturi cu aspect uman:

– o adevărată luptă între Zayn și șeful clanului fluturilor negri

– o misiune în care Zayn este nevoit să plece

– momente de suspans în fața pericolelor

– momente de atracție între acești doi fluturi frumoși, Zayn și Azure

– deghizări, vrăji, ritualuri

– dialoguri interesante pe parcursul întregii povești, dar și dialoguri amuzante

Zayn - un fluture tern urât de semenii săi, însă adorat de Azure, un fluture trandafiriu din Țara Verde. Are multe de făcut în această parte a poveștii:

- să se folosească de vrăji

- să plece într-o misiune periculoasă

- să călătorească împreună cu Azure și să se găsească în momente dificile de atracție; sentimentele sale interzise îi dau adevărate bătăi de cap

- să-și pună viața în pericol pentru a o salva pe Azure.

Oare mai ia și pauze sau este mereu alergat de inamici? Vei afla răspunsul într-unul din capitolele cărții. Lectură plăcută!

Limită de vârstă: toate vârstele

Gen: Ficțiune, Dragoste, Fantezie, Mister

Cum începe povestea? Citește mai jos din capitolul XI și află mai multe detalii despre cartea a treia!

Cap. XI. La ospăț

Aparent scăpați de Fredric și cei patru soldați ai săi, Zayn a pătruns în spațiul părăsit al Țării Verde prin a lua o căzătură zdravănă. A avut bunul simț și nu și-a luat sora după el pentru a ateriza pe pământ. Fu ager în mișcări și o aruncă pe o margaretă.

După o serie de dureri cumplite simțite în spate, Zayn reuși să ajungă pe petalele fine și albe unde îl aștepta nerăbdătoare Azure.

Acum se lovise de ceva moale, dar nu-i îmbunătăți cu nimic situația. Apucă doar să-și strângă genunchii la piept până să-și audă numele strigat. Numaidecât se trezi cu Azure agățându-se de brațul lui stâng. Pielea sa era umedă de la atâta zburat și de la atâtea trânte. Se simțea ca atunci când trecuse prin pelicula protectoare a acestei țări, care acum lipsea cu desăvârșire. În urma războiului cu fluturii negri nu mai avea ce să reziste. Evident că fusese nimicită de aceștia. Oarecum, se simțea norocos că a avut șansa să o vadă și să o atingă, chiar de două ori.

– Zayn! Ce-ai pățit? exclamă Azure, zgâlțâindu-l de câteva ori. Îl privea cu atenție. Ar fi vrut chiar să-i atingă șuvițele de păr de pe frunte.

– Rana aia de la tata, uite ce greu scap de ea. Ușor, Azure, că sunt cam amețit, se lamentă el scurt, schițându-i cu greu un zâmbet.

– Crezi că am scăpat de Fredric și ai lui?

– Da. Nu s-a încumetat nimeni să treacă printre mărăcinii ăia cum am făcut eu, dar asta nu înseamnă că nu știe că am ajuns în Țara Verde. Totuși, n-ar trebui să intru la bănuieli. Nu ne cunoaște. Nu știe că tu ești fiica generalului, contemplă el, așezându-și bărbia pe genunchi.

– Și ce are asta de-a face cu Fredric? Țara asta e părăsită. În plus, ai zis că mai are alte fete în clanul lui. Nu poți să spui că i s-a cășunat pe mine, îi vorbi ea ușor temătoare.

– O să afli mai târziu. Nu e asta acum important.

– Nu ți-ai acoperit bine rana. Lasă-mă să te ajut, se grăbi ea să-i zică, fiind deja cu mâinile pe spatele său.

– Evident că n-o să te refuz, dar dup-aia poți să mă conduci la proviziile voastre? Aș vrea să mănânc ceva înainte de a lua acțiune, spuse el strângând dintr-un ochi. Oblojitul nu era chiar plăcut.

– Ce acțiune? Am fost chiar derutată de ce-ai ales să fugi tocmai în Țara Verde. Adică știu că nu-ți place aici, încercă ea să-l tragă de limbă. În același timp era atentă la rana lui. Voia să facă o treabă bună și să-i astupe perfect partea deschisă, dar care nu era și sângerândă.

– N-are nicio legătură dacă-mi place sau nu. Oricum n-o să-ți spun încă de pe acum, pentru că o să te îngrijorezi. Ajungem repede și la partea de acțiune odată ce-am mâncat, o liniști el ridicându-se în picioare.

– Bine. Hai să mergem. Am să-ți dau și haine de schimb, mai adăugă ea ducându-se în fața lui.

– Știu. Arăt groaznic, îi zise el ridicând-o pe brațele sale. Oftă scurt și înainte de a face un salt în aer o avertiză: Ține-te bine. E posibil să zbor aiurea.

– Bine, îl asigură ea prin a-și duce brațele pe după gâtul său. Îl strânse cam tare, dar Zayn nu-i reproșă nimic.

De data aceasta, el pusese mai multă trudă în a-și controla bătăile aripilor. Nu voia să se facă de râs din nou în fața ei. Pentru el a fost suficient o singură experiență de a cădea împreună. Nu mai voia în ruptul capului să repete scena.

Cu toate eforturile sale depuse, Zayn ajunse cu bine la palatul din frunze de stejar. Trecu prin fereastra indicată de Azure și în câteva clipite se văzu aterizând pe holul murdar de noroi uscat și plin de obiecte diverse aruncate peste tot. Nu mai era nimeni prezent pentru a face ordine în palat, dar nu conta aceasta pentru Zayn și Azure – doi fluturi dornici să se înfrupte dintr-un fagure sau fruct zaharisit.

Dezordinea era prezentă și în camera Azurei. Hainele-i stăteau aruncate pe podeaua realizată din frunze uscate de stejar lipite cu ceară – nu degeaba s-au împrietenit ei cu albinele.

Zayn o ajută să-și strângă cele câteva rochii din apropierea mesei rotunde și a patului decorat cu imortele pe marginile laterale. Îi plăcea camera ei cu pereți florali, buline roșii pe tavan și o lustră ce imita aspectul unui arbust de trandafir.

Se duse la scaunul din stânga sa pentru a lăsa rochiile pe spătar. Ar fi luat loc pe structura lui moale, dacă n-ar fi venit Azure lângă el. Îi aruncă în brațe hainele de schimb.

– De unde le ai? Nu-mi spune că sunt ale tale, zise el ușor amuzat, cercetându-le atent.

– Ba sunt ale mele. O croitoreasă mi le-a făcut. Voiam să merg deghizată în băiat la un bal mascat. Eu zic că te încap. Le-am făcut cu o măsură mai mare. Voiam să par mai lată în umeri și cu picioare mai groase, spuse ea cu un zâmbet pe față. Probabil amintirea de atunci îi dădea târcoale minții și o determina să se înveselească.

– Ce amuzant. Nu mă așteptam să-mi dai chiar hainele tale. Să fiu sincer, am crezut că le aveai făcute pentru un posibil logodnic sau ceva de genul, vorbi el degajat, uitându-se de un loc unde să se poată schimba.

– De ce? Tu ai așa ceva lăsat în Țara Festivităților? îl întrebă ea cu interes.

– Da, dar acum nu mai am acces la ele. Oricum, nu eu le-am ales, ci mătușa mea. Acum e altfel. Sunt liber și le pot alege eu. Asta dacă nu se supără respectiva... se opri el din vorbă, uitându-se în ochii Azurei. Apoi, se grăbi să-i pună o întrebare pentru a schimba subiectul discuției: Ușa aia din spate duce către o cămăruță?

– Ah, da. Am uitat să-ți zic unde să te schimbi. Da. E o cameră mult mai mică și plină de cufere. Sper să ai loc suficient. E și o oglindă pe acolo, strigă ea în urma lui.

Zayn părea nerăbdător să se vadă în hainele primite. Plecă de lângă ea înainte de a începe să-i dea explicații. După ce închise ușa în urma lui, nu se uită la cuferele colorate din dreapta sa, ci se gândi să-și vorbească în șoaptă:

– Câteodată mă ia gura pe dinainte. Mai bine mă gândesc la cum să-l salvez pe general. Nu cred că temnițele unde sunt toți blocați n-au gardieni. Eh... Ia să vedem ce avem noi aici.

Se uită cu mult drag la hainele ținute în mâinile sale. Le vedea ca pe un fel de cadou. D-apoi avea tot dreptul să gândească exact cum voia, atâta timp cât starea sa de dispoziție se îmbunătățea considerabil.

Mai întâi se înfipse să-și pună cămașa kaki cu guler auriu și mâneci negre. Reperase oglinda din încăpere. De aceea, odată ce termină cu îmbrăcatul, se afișă în fața ei cu mândrie. Fu dezamăgit totuși că aceasta nu avea ochi și gură ca să-l laude și să-i aprecieze frumusețea.

Își aranjă meticulos părul. Se simțea ca și cum nu se mai periase de o viață. Îl bufni și râsul în fața oglinzii. D-apoi nici el nu mai înțelegea de ce până la urmă a ales să plece din Țara Festivităților.

– Ah, da. A fost un ordin la mijloc, avu el o revelație.

Evită să se necăjească pe acest gând și începu să cotrobăie prin mica încăpere. Multe haine și obiecte fuseseră aruncate pe margini, unele chiar înghesuite prin colțuri. Se gândea dacă nu cumva cineva a fost în grabă să ascundă bijuterii sau pietre nestemate. Astfel, umblă cu mâinile prin ele până într-adevăr atinse ceva tare și ascuțit. Când îl scoase afară realiză că descoperise un rubin. Zâmbi într-o parte pentru că avusese dreptate.